Mi-e dor de tine, voce de apus...
Ingerul ascuns
in ofilirea zilelor pale...
Azi imi marginesti tristetea
din glasul topit pe buze...
in visul asta uscat al nemuririi.
Te-am adorat...
te gasesc
in galbenul mort
din cerul cazut
la pieptu-mi zbuciumat...
Cand te-am chemat
sa-mi fi amant
in roua zapezilor otravite de mac...
un gand ciudat imi bate-n tample,
Si-mi inteseste suferinta...
Tu-mi esti departe
in lumile pisate greoi de necunoscut...
Si ma alungi din calea ce-am urmat
sa-mi fiu regina pe altarul pur...
Prea dur mi-e cantul miresmelor viorii...
Prea mort mi-e telul otravit in ura...
Si fanfara-mi canta
gradina funerara ale mortilor vii,
ce intregesc infinita lume
ce ne-a acoperit pamantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu