Oda iertarii

Daca un colt marit de ispita
te-agita
sa spui
        vorbe care dor,
daca ma omor
cu lacrimi amare din regret,
daca ma-ndrept
        fara folos...
Daca ma-neci
pana la os
in pedepse aspre
ce te satisfac,
privind tortura...
Daca un ac infim
poate strapunge
in carnea-ti ferma..
Daca moartea lenta a inimii sfarmate
         poate fi latenta...
Daca nici toate acestea
         nu te fac atenta,
Ce nevoi as mai avea
sa te avertizez,
sa te lezez
cu realitatea greselilor tale?
Daca din toate aceste amintiri
de care nu esti mandra
te-afunda
in jocul bizar al repetarii...
Daca ai invata din greseala,
ti-ai dezveli
acea pata rece de cerneala
ce-a-ncercat
in vis sfarmat
sa isi scrie
oda iertarii.
Dar azi...
doar azi...
ai gresit din nou.

             17.01.12