Ceata in vesmant,
o pajiste ce-nvie
si iarba, roze, vant-
si piatra-ti neagra, rece
singur de am stat...
cu vantul
zidul crengilor dintai
mi-au fost pamantul
parfum de tamai
in versuri de suspin
tot singur am sa vin
cu o frunza lacrimata-n brate.
timp necunoscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu