Vaduva de necunoscut

Vaduva de-abis
sa ma ranesti in pantec
Maini ce au sapat
imaginea ilustra-n nud...
amurg finit-
de firul ce-ampletit
egoismul jun al mamelor martire...
Crezuri sfinte-n efemer...
plajele anoste ale betiilor din Vami...
si muguri sfiiti de vreme
ce pateaza zambete de vid
ce ma sufoca,
licar fortat pe buze...
sarutul sarat din pletele pierdute in nisip
sa te ridici, sa plangi
ochii ce-au strigat in umbra....
sa ma inec , sa ma ridic, sa respir prea trist
din plinul tau,
cufundat
in abisul vaduvei de necunoscut.

                                  19.04.2007