Sa revii...

Morbid, pustiu, pierdut, tacut
in umbrele triste ale parcului solitar
un gust amar de mortii cei vii
ce se-ntalnesc in cale-
fiori de parfum funebru...
o cruce sangerie
de lacrimi de durere.
Mergeam, cu pasi marunti si grei
catre lumina..
Dar lumina n-am zarit
pe carari din frunze mute...
panze de veghe
peste crestetu-mi afundat
in pamantul crud si rece
si te-nvaluie, te tine strans
le strig sa se primeneasca
din voci de vant,
din valuri cantand
un poem cuprins de-abis
ce ma arunca
pe mormantul ramas la urma...
flori plapande, iasomii
ce au urlat sa te invii...
dar n-ai venit,
sa ma-nduiesti in pantecul tau cald
ce ma-nvelea in vietuire,
sa revii...
sa revii.
                                          08.11.2006