Prin fereastra din tavanul odaii mele
o enigma ma-ncearca.
Ori de-i luna deasa pe-afara,
ori un tanar felinar
mi-e mutat in insomnie...
Cer limpede-nstelat
ti-e aliat
intr-un cosmar bizar de asternut,
suflet mut ce-mi tii companie.
Luna ti-e deasa
prin luminisul de ovaz
ce se pierde-n curcubeu de seara.
Dar trenul s-ar grabi sa-ndese
vraiste, duium, tarani plin de recolte.
Constructii de regim rasar
in acest traseu citadin de origini.
Praf pe strada, prin curti si prin livezi,
Bunici ce asteapta-n poarta optimisti
zambete calde
ale fiilor pierduti de-acasa.
Totu-i inghetat
de acest tablou prafuit de Baragan.
24.03.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu